Comuna Ceahlau, localitate caracteristica zonei de munte, s-a dezvoltat de-a lungul unor cursuri de apa, evolutia spatiala nefiind compacta datorita reliefului ce a limitat-o.
Inainte de anul 1926, teritoriul apartinea comunei Hangu, dar evolutia demografica si distantele mari au determinat constituirea comunei, cu numele de Ceahlau de la Muntele Ceahlau, la poalele caruia se afla, pe atunci avand in componenta satele Schit, Letesti si Rapciune, inclusiv catunul Retes.
Dupa anul 1956, i s-a adaugat si satul Bistricioara in urma desfiintarii comunei cu acelasi nume. In anul 1960, lacul de acumulare Izvorul Muntelui a diminuat suprafata vetrelor de sat cu aproape 50%, intrand sub apa cele mai fertile terenuri, terasele joase si largi ale Bistritei. Au fost afectate in totalitate satul Letesti si Catunul Retes.
Legendele Ceahlaului vorbesc de numeroase evenimente din viata dacilor desfasurate pe aceste locuri. Credinta straveche a oamenilor ca muntele Ceahlau este inzestrat cu puteri divine a strabatut timpurile.
Documentele istorice si memoria pamantului amintesc existenta pe aceste meleaguri minunate a unui important centru de sihastrie, cu numeroase lacasuri sfinte.
De o deosebita valoare istorica este schitul Durau care dateaza de la inceputul secolului al XVII, cand era un schit de maici. Mai tarziu, au venit in locul lor calugari de la schitul Hangu, iar un pomelnic din 1822 mentioneaza ca Duraul se afla sub ascultarea "manastirii cea de piatra din vale". Actuala biserica s-a zidit intre anii 1830-1835. Pictura din interior executata de Nicolae Tonitza intre anii 1935 -1937, ii confera o deosebita valoare artistica si turistica.
